Principalii producatori mondial de cafea macinata si prajita ( milioane saci de 60 kg )
Grupul Strauss
Strauss România a fost fondată în 1995, ca parte a grupului internaţional Strauss. În cadrul Strauss România se lansează în anul 2001 divizia Strauss Coffee Services, divizie specializată pentru furnizarea de soluţii profesionale pentru consumul de cafea Away From Home. În scurt timp de la lansare, Strauss România a devenit liderul pieţei specializate de consum de cafea Away From Home (AFH).
Strauss România împărtăşeşte filosofia grupului, bazată pe conceptul “să creăm minuni din lucrurile simple”. Cu Strauss, momentele simple ale vieţii sunt transformate în experienţe cu adevărat minunate. Pentru grupul Strauss, fiecare consumator este unic, astfel că Strauss este întotdeauna cu tine: când te distrezi, dar şi când munceşti, când eşti acasă sau când ai nevoie de ceva special. Cu Strauss, orice clipă poate deveni o experienţă minunată şi unică, pentru că Strauss adaugă puţină magie în tot ceea ce produce.
Reţeta noastră de succes constă în faptul că adunăm cele mai bune ingrediente pe care ni le oferă natura, adăugăm un strop de cunoaştere, un strop de experienţă şi unul de curaj şi, în final, o linguriţă plină de dragoste şi grijă, pentru a crea cele mai bune produse pentru cei mai exigenţi consumatori. Pentru că o cafea bună este ca o prietenie: bogată, caldă şi trainică. Pur şi simplu bucuria vieţii!
Strauss Coffee Services a dezvoltat concepte de vânzare şi preparare a cafelei pentru toate tipurile de locaţii, care cuprind produse de cafea din blenduri profesionale sub marca Doncafé, aparate profesionale de cafea automate şi semiautomate, o reţea naţională de service şi mentenanţă a aparatelor, precum şi un program special de training pentru prepararea de cafea în toate locaţiile clienţilor săi.
În acest moment, Strauss România domină piaţa de cafea AFH locală, compania fiind prezentă în 15.000 de unităţi diferite de consum de cafea în afara locuinţei: unităţi de tip HoReCa (hoteluri, restaurante, cafenele), birouri (prin capsule espresso) şi locaţii de trafic, prin prezenţa aparatelor de preparat cafea. În 2009, Strauss România a vândut peste 155 de milioane de ceşti de cafea pe segmentul AFH, adică un consum mediu de 15 cafele marca Doncafé / adult.
Universul cafelei
Chiar dacă Homer şi unele vechi legende arabe fac referire explicită la o misterioasă băutură neagră şi amară cu certe calităţi de stimulare a stării de veghe, este aproape unanim acceptată teza descoperirii cafelei, pe bază de observare empirică, de către un păstor etiopian, în jurul anului 850 d.Hr.
Mai concret, un anume Kaldi (sau, după altă grafie, Khalid) a remarcat că, în mod aparent straniu, caprele sale devin din cale-afară de jucauşe după ce mănâncă boabele roşiatice ale unui arbust oarecare ce creştea pe platourile înalte, specifice estului Africii. Căprarul a gustat el însuşi boabele, constatând aceleaşi efecte. Excesiv de bine dispus, a comunicat şi altora descoperirea sa, fapt pentru care arbustul de cafea a început să fie cultivat intensiv în toate zonele locuite de arabi, care au rafinat progresiv procesul de consum, după ce au prăjit şi au fiert pudra astfel obţinută. Rezultatul a fost poţiunea magică numită qahwa, folosită mai întâi de călugări şi de alţi clerici care, cu ajutorul ei, puteau rămâne treji în timpul îndelungilor rugăciuni islamice din perioada Ramadamului.
Singura abatere de la versiunea oficială a genezei cafelei o reprezintă povestea arabului yemenit Omar care, izgonit în deşert de tribul său, a supravieţuit mâncând fructele fierte ale unui arbust necunoscut. Cum în apropiere se găsea oraşul Mecca, considerat sfânt de către mahomedani, faptul a fost considerat o minune, un semn divin. Totuşi, iniţial, unii lideri religioşi au acuzat cafeaua ca fiind un elixir necurat, ce conferă puteri diavoleşti, numai că, sub presiunea consumului curent şi în curs de extindere în rândul castelor dominate, şi-au modificat radical concepţia, binecuvântând «darul dumnezeiesc».
Mai concret, un anume Kaldi (sau, după altă grafie, Khalid) a remarcat că, în mod aparent straniu, caprele sale devin din cale-afară de jucauşe după ce mănâncă boabele roşiatice ale unui arbust oarecare ce creştea pe platourile înalte, specifice estului Africii. Căprarul a gustat el însuşi boabele, constatând aceleaşi efecte. Excesiv de bine dispus, a comunicat şi altora descoperirea sa, fapt pentru care arbustul de cafea a început să fie cultivat intensiv în toate zonele locuite de arabi, care au rafinat progresiv procesul de consum, după ce au prăjit şi au fiert pudra astfel obţinută. Rezultatul a fost poţiunea magică numită qahwa, folosită mai întâi de călugări şi de alţi clerici care, cu ajutorul ei, puteau rămâne treji în timpul îndelungilor rugăciuni islamice din perioada Ramadamului.
Singura abatere de la versiunea oficială a genezei cafelei o reprezintă povestea arabului yemenit Omar care, izgonit în deşert de tribul său, a supravieţuit mâncând fructele fierte ale unui arbust necunoscut. Cum în apropiere se găsea oraşul Mecca, considerat sfânt de către mahomedani, faptul a fost considerat o minune, un semn divin. Totuşi, iniţial, unii lideri religioşi au acuzat cafeaua ca fiind un elixir necurat, ce conferă puteri diavoleşti, numai că, sub presiunea consumului curent şi în curs de extindere în rândul castelor dominate, şi-au modificat radical concepţia, binecuvântând «darul dumnezeiesc».
Cultivarea cafelei
Cele mai favorabile condiţii pentru cultivarea cafelei există în solurile de origine vulcanică şi bogate în azot. Condiţiile optime de climat sunt cele care există la tropice, unde temperatura rămâne între 15 şi 25°C. Vântul, gheaţa, gerul, chiar şi căldura excesivă distrug planta. Ploile abundente, alternând cu perioade de vreme secetoasă, contribuie la dezvoltarea arborelui de cafea în cele mai bune condiţii.
Seminţele se pun să germineze în răsadniţe corespunzătoare, după 6 - 8 săptămâni încep să răsară din pământ tulpini, care curând încep să producă frunze. După un an, atunci când plantele au înălţimea de 30-50 cm, ele se transplantează pe plantaţii permanente. După ce înfloresc prima dată (al doilea an pentru specia Robusta şi al treilea an pentru specia Arabica), plantele încep să dea roade, primele recolte obţinându-se dupa al patrulea sau chiar al cincilea an de la plantare. Anual, se obţine o producţie de aproximativ 700 - 800 g de cafea pentru fiecare arbore, timp de 15 până la 20 de ani.
Seminţele se pun să germineze în răsadniţe corespunzătoare, după 6 - 8 săptămâni încep să răsară din pământ tulpini, care curând încep să producă frunze. După un an, atunci când plantele au înălţimea de 30-50 cm, ele se transplantează pe plantaţii permanente. După ce înfloresc prima dată (al doilea an pentru specia Robusta şi al treilea an pentru specia Arabica), plantele încep să dea roade, primele recolte obţinându-se dupa al patrulea sau chiar al cincilea an de la plantare. Anual, se obţine o producţie de aproximativ 700 - 800 g de cafea pentru fiecare arbore, timp de 15 până la 20 de ani.
Recoltarea cireselor de cafea
Cireşele arborelui Arabica ajung la maturitate după 8 sau 9 luni, iar cele ale speciei Robusta după 10 - 11 luni. Fructele, mai întâi verzi, trec la culoarea galbenă, apoi la roşu şi, în sfârşit, ajung la roşu închis, atunci când se atinge maturitatea. Momentul recoltării depinde de următorii factori: poziţie geografică, climă şi altitudine. Astfel, în Brazilia culesul începe în mai şi se prelungeşte până în septembrie, în America Centrală culesul se practică din luna octombrie până în martie / aprilie, iar în Africa principalele recolte se strâng din martie pâna în septembrie. În general se folosesc două sisteme de recoltare: culesul manual şi culesul mecanic.
Prelucrarea fructelor de cafea
Există două metode de prelucrare a boabelor de cafea, metoda “umedă“ şi metoda “uscată“.
Metoda umedă
Prin metoda umedă se produce cafeaua “spălată“. După ce sunt curăţate şi spălate, fructele sunt introduse cu apă în instalaţii, unde are loc înlăturarea pulpei care înconjoară boabele. Fructele îşi măresc volumul, datorită pătrunderii apei în pulpă. În timpul nopţii, pulpa fructelor se desprinde de boabe şi este eliminată apoi mecanic. Boabele de cafea, învelişul pergamentos şi pelicula argintie a boabelor de cafea, precum şi resturile de pulpă aderente se desprind cu uşurinţă. Acest proces de fermentare, care durează 24 - 48 ore, acţionează simultan şi asupra boabelor de cafea, cărora le influenţează considerabil gustul. Dupa fermentare, boabele de cafea sunt bine spălate, uscate şi introduse în instalaţii de decorticare, unde învelişul pergamentos şi pelicula argintie care înconjoară bobul sunt complet îndepărtate, în final boabele căpătând un aspect lucios. Calitatea produsului final este determinată de grija cu care se efectuează aceste operaţiuni. După această prelucrare, boabele de cafea sunt sortate şi apoi clasificate, după care sunt ambalate în saci noi de iută cu capacitatea de 45 ÷ 90 kg. În comerţul cu cafea se consideră pentru statistică o greutate medie de 60 kg pe sac. Denumirea comercială a cafelei spălate este milds. O parte importantă din cafeaua de calitate superioară este prelucrată prin metoda umedă. O astfel de cafea provine din America Centrală, mai precis din Guatemala, Costa Rica, Columbia şi Mexic, şi din Africa (Kenia şi Tanganica).
Metoda uscată
Prin metoda uscată se produce cafeaua “naturală“. Această metodă, mai economică decât prima, constă în expunerea la soare a cireşelor pe platforme din beton, unde sunt lăsate timp de două sau trei săptămâni şi mişcate în mod constant, cu ajutorul unei greble speciale. Pentru a proteja boabele de intemperii în timpul nopţii (temperaturi scăzute sau rouă), acestea sunt strânse în grămezi şi acoperite cu prelate. Se poate practica şi o uscare în instalaţii speciale şi în acest caz operaţia de uscare se realizează în 3 - 4 zile. După ce pulpa s-a uscat, cireşele sunt trecute în concasoare speciale, unde boabele sunt separate de pulpă şi curăţate de membrana pergamentoasă, precum şi de pelicula argintie care le înconjoară. Boabele de cafea sunt apoi sortate pe dimensiuni în separatoare speciale. Pentru a se obţine o calitate superioară a boabelor de cafea, selecţionarea se face manual sau electronic, în instalaţii moderne.
Metoda umedă
Prin metoda umedă se produce cafeaua “spălată“. După ce sunt curăţate şi spălate, fructele sunt introduse cu apă în instalaţii, unde are loc înlăturarea pulpei care înconjoară boabele. Fructele îşi măresc volumul, datorită pătrunderii apei în pulpă. În timpul nopţii, pulpa fructelor se desprinde de boabe şi este eliminată apoi mecanic. Boabele de cafea, învelişul pergamentos şi pelicula argintie a boabelor de cafea, precum şi resturile de pulpă aderente se desprind cu uşurinţă. Acest proces de fermentare, care durează 24 - 48 ore, acţionează simultan şi asupra boabelor de cafea, cărora le influenţează considerabil gustul. Dupa fermentare, boabele de cafea sunt bine spălate, uscate şi introduse în instalaţii de decorticare, unde învelişul pergamentos şi pelicula argintie care înconjoară bobul sunt complet îndepărtate, în final boabele căpătând un aspect lucios. Calitatea produsului final este determinată de grija cu care se efectuează aceste operaţiuni. După această prelucrare, boabele de cafea sunt sortate şi apoi clasificate, după care sunt ambalate în saci noi de iută cu capacitatea de 45 ÷ 90 kg. În comerţul cu cafea se consideră pentru statistică o greutate medie de 60 kg pe sac. Denumirea comercială a cafelei spălate este milds. O parte importantă din cafeaua de calitate superioară este prelucrată prin metoda umedă. O astfel de cafea provine din America Centrală, mai precis din Guatemala, Costa Rica, Columbia şi Mexic, şi din Africa (Kenia şi Tanganica).
Metoda uscată
Prin metoda uscată se produce cafeaua “naturală“. Această metodă, mai economică decât prima, constă în expunerea la soare a cireşelor pe platforme din beton, unde sunt lăsate timp de două sau trei săptămâni şi mişcate în mod constant, cu ajutorul unei greble speciale. Pentru a proteja boabele de intemperii în timpul nopţii (temperaturi scăzute sau rouă), acestea sunt strânse în grămezi şi acoperite cu prelate. Se poate practica şi o uscare în instalaţii speciale şi în acest caz operaţia de uscare se realizează în 3 - 4 zile. După ce pulpa s-a uscat, cireşele sunt trecute în concasoare speciale, unde boabele sunt separate de pulpă şi curăţate de membrana pergamentoasă, precum şi de pelicula argintie care le înconjoară. Boabele de cafea sunt apoi sortate pe dimensiuni în separatoare speciale. Pentru a se obţine o calitate superioară a boabelor de cafea, selecţionarea se face manual sau electronic, în instalaţii moderne.
Cafeaua braziliana
Încă de la apariţia ei în Brazilia, din secolul al-XVIII-lea, cafeaua a continuat să se răspândească şi în regiunile sud-estice. Din această cauză, diversitatea este caracteristică plantaţiilor de cafea din Brazilia. Brazilia produce cea mai mare varietate de boabe, iar calităţile băuturii sunt deosebite. În contrast cu ceea ce apare în alte ţări producătoare de cafea, care, în scopul extinderii, au cultivate suprafeţe mici, diversitatea cafelei braziliene este corelată cu varietăţile şi speciile botanice. Arabica şi Robusta împart terenul în galben şi verde şi, an de an, trec prin mâinile a milioane de lucrători, fie la recoltare sau la îmbunătăţire, depozitare, comercializare, industrializare şi alte faze ale procesului, până ce, în cele din urmă, ajung în mâinile a milioane de consumatori din întreaga lume.
Aproximativ 26% din parcul de cafea al Braziliei se ocupă de speciile Robusta. Aceasta reprezintă 1,1 miliarde de picioare de cafea, din totalul de aproximativ 5 miliarde. Iată de ce specia Arabica reprezintă 74% din parcul naţional de cafea, cu aproximativ 4 miliarde de picioare. Suprafaţa totală cultivată cu cafea în întreaga ţară este de aproximativ 2,4 milioane de hectare. Din speciile de Canephora, singura varietate cultivată este Robusta. În ceea ce priveşte speciile de Arabica există o mare varietate. Cele mai cultivate două varietăţi din Brazilia sunt Catuai, reprezentând aproximativ 60% din total şi Mondo Novo, cu 35%. Restul este format de varietăţi care au fost introduse în ultimii ani şi care sunt rezistente la boli.
Aproximativ 26% din parcul de cafea al Braziliei se ocupă de speciile Robusta. Aceasta reprezintă 1,1 miliarde de picioare de cafea, din totalul de aproximativ 5 miliarde. Iată de ce specia Arabica reprezintă 74% din parcul naţional de cafea, cu aproximativ 4 miliarde de picioare. Suprafaţa totală cultivată cu cafea în întreaga ţară este de aproximativ 2,4 milioane de hectare. Din speciile de Canephora, singura varietate cultivată este Robusta. În ceea ce priveşte speciile de Arabica există o mare varietate. Cele mai cultivate două varietăţi din Brazilia sunt Catuai, reprezentând aproximativ 60% din total şi Mondo Novo, cu 35%. Restul este format de varietăţi care au fost introduse în ultimii ani şi care sunt rezistente la boli.
Metodele de preparare a cafelei
Filtrul
Este metoda cea mai folosită în Brazilia. Pulberea de cafea este plasată într-un con de hârtie sau într-un filtru din plastic şi peste ea se toarnă apă fierbinte, la o temperatură cât mai apropiată punctului de fierbere. Pentru a obţine cele mai bune rezultate, la începutul procesului se toarnă o mică cantitate de apă, suficientă să umezească pulberea şi în felul acesta să accelereze procesul de eliberare a uleiurilor aromatice. Se aşteaptă apoi câteva secunde până se toarnă restul de apă. Cafeaua este filtrată direct într-un vas preîncălzit şi cafeaua este gata să fie servită. Proporţia adecvată este de aproximativ o lingură de supă (7 g) pentru fiecare 140 ml de apă. Astăzi există maşinile automate de făcut cafea care execută programul în mod automat, iar rezultanta este de obicei o ceaşcă de cafea bună. Vechile filtre textile, folosite înainte de inventarea celor din hârtie sunt încă uneori folosite şi îşi au susţinătorii lor înfocaţi.
Este metoda cea mai folosită în Brazilia. Pulberea de cafea este plasată într-un con de hârtie sau într-un filtru din plastic şi peste ea se toarnă apă fierbinte, la o temperatură cât mai apropiată punctului de fierbere. Pentru a obţine cele mai bune rezultate, la începutul procesului se toarnă o mică cantitate de apă, suficientă să umezească pulberea şi în felul acesta să accelereze procesul de eliberare a uleiurilor aromatice. Se aşteaptă apoi câteva secunde până se toarnă restul de apă. Cafeaua este filtrată direct într-un vas preîncălzit şi cafeaua este gata să fie servită. Proporţia adecvată este de aproximativ o lingură de supă (7 g) pentru fiecare 140 ml de apă. Astăzi există maşinile automate de făcut cafea care execută programul în mod automat, iar rezultanta este de obicei o ceaşcă de cafea bună. Vechile filtre textile, folosite înainte de inventarea celor din hârtie sunt încă uneori folosite şi îşi au susţinătorii lor înfocaţi.
French pot (plunger)
Această metodă permite extragerea celor mai multe dintre aromele cafelei. Se măsoară cafea măcinată grosier şi se pune într-o „cafetieră”. Se adaugă apă fierbinte şi se agită. Se opăreşte timp de 3 - 5 minute, după care se apasă plonjorul pentru a se separa boabele de cafea de infuzia de cafea.
Această metodă permite extragerea celor mai multe dintre aromele cafelei. Se măsoară cafea măcinată grosier şi se pune într-o „cafetieră”. Se adaugă apă fierbinte şi se agită. Se opăreşte timp de 3 - 5 minute, după care se apasă plonjorul pentru a se separa boabele de cafea de infuzia de cafea.
Moka espresso
Creatorul acestui instrument de făcut cafea este o societate italiană, numită Bialetti. Apa rece este plasată în compartimentul de jos al aparatului şi, prin fierbere, se ridică printr-un tub central pentru a se vărsa peste pulberea de cafea, trece apoi prin filtru şi ajunge în compartimentul superior, de unde este gata să fie servită. Această metodă, cunoscută drept filtrare, este foarte răspândită în Europa, iar rezultatul este foarte apropiat de espresso.
Creatorul acestui instrument de făcut cafea este o societate italiană, numită Bialetti. Apa rece este plasată în compartimentul de jos al aparatului şi, prin fierbere, se ridică printr-un tub central pentru a se vărsa peste pulberea de cafea, trece apoi prin filtru şi ajunge în compartimentul superior, de unde este gata să fie servită. Această metodă, cunoscută drept filtrare, este foarte răspândită în Europa, iar rezultatul este foarte apropiat de espresso.
Espresso
Această metodă a fost inventată în Italia şi a devenit cu timpul un proces foarte răspândit. Maşina pentru espresso sau E.S.E. forţează apa fierbinte să treacă prin cafeaua măcinată şi compactată, iar băutura este turnată direct în ceaşcă. Crema de culoarea caramelei ce se formează la suprafaţa acestei cafele este principala caracteristică, indicând un bun espresso. Caracteristica specială a procesului espresso este rapiditatea – sub 30 secunde pentru o extracţie bună – iar cafeaua conţine cu 18% mai puţină cofeină decât cea obţinută prin alte mijloace.
Această metodă a fost inventată în Italia şi a devenit cu timpul un proces foarte răspândit. Maşina pentru espresso sau E.S.E. forţează apa fierbinte să treacă prin cafeaua măcinată şi compactată, iar băutura este turnată direct în ceaşcă. Crema de culoarea caramelei ce se formează la suprafaţa acestei cafele este principala caracteristică, indicând un bun espresso. Caracteristica specială a procesului espresso este rapiditatea – sub 30 secunde pentru o extracţie bună – iar cafeaua conţine cu 18% mai puţină cofeină decât cea obţinută prin alte mijloace.
Cafeaua arăbească sau turcească
Deşi obiceiul de a bea cafea s-a răspândit din Arabia spre restul lumii, acelaşi drum spre producerea ei nu este valabil. Există o diferenţă fundamentală între metoda arăbească şi alte metode. Arabii îşi fierb, în mod tradiţional, de trei ori cafeaua şi o servesc fără a fi filtrată. Procesul de fierbere duce la dispariţia aromelor mai delicate, păstrând doar gustul pregnant. Cafeaua arăbească sau turcească se pregăteşte într-un vas mic din cupru, cu coada lungă, denumit ibric. La o ceaşcă de apă se adaugă două linguriţe de cafea măcinată mare, iar amestecul se fierbe. Ibricul se ia de pe foc când începe să fiarbă, de obicei procesul se repetă de trei ori, după care se toarnă în ceşti şi se bea. Se mai adaugă şi seminţe de nucşoară, pentru mai multă savoare.
Deşi obiceiul de a bea cafea s-a răspândit din Arabia spre restul lumii, acelaşi drum spre producerea ei nu este valabil. Există o diferenţă fundamentală între metoda arăbească şi alte metode. Arabii îşi fierb, în mod tradiţional, de trei ori cafeaua şi o servesc fără a fi filtrată. Procesul de fierbere duce la dispariţia aromelor mai delicate, păstrând doar gustul pregnant. Cafeaua arăbească sau turcească se pregăteşte într-un vas mic din cupru, cu coada lungă, denumit ibric. La o ceaşcă de apă se adaugă două linguriţe de cafea măcinată mare, iar amestecul se fierbe. Ibricul se ia de pe foc când începe să fiarbă, de obicei procesul se repetă de trei ori, după care se toarnă în ceşti şi se bea. Se mai adaugă şi seminţe de nucşoară, pentru mai multă savoare.
Cafeaua si sanatatea
Cafeaua este o băutura cu zero calorii (nu conţine substanţe nutritive energetice), fiind favorita persoanelor ce vor să-şi menţină silueta. Conţine o suită de substanţe care-i asigură aroma şi gustul particular şi contribuie la completarea necesarului uman de băuturi cu substanţe minerale şi microelemente ca: fierul, potasiul, magneziul şi manganul.
Cafeaua stimulează pozitiv metabolismul, datorită efectului denumit “efect termogen”. De această calitate pot profita persoanele cu plus de greutate, consumând câteva ceşti de cafea în cursul zilei, în special când ţin o dietă cu număr redus de calorii.
Cafeina creşte nivelul unor hormoni (adrenalina), măreşte tensiunea musculară şi capacitatea de contracţie a muşchilor.
Cafeaua facilitează digestia la numeroase persoane: ceaşca de dimineaţă activează intestinul, graţie efectului stimulent al cafeinei şi elementelor sale, stimulează secreţia acidului gastric şi a lichidului bilei – într-un cuvânt, face să funcţioneze maşina stomac – intestine.
Cafeaua filtrată (cu filtru de hârtie) nu prezintă niciun risc în creşterea lipidelor din sânge şi nici în apariţia cardiopatiilor coronariene. Cafeina nu are practic nicio influenţă asupra metabolismului lipidic.
Cei mai importanţi compuşi ai cafelei sunt antioxidanţii: acizii clorogenici în forma lor naturală, vitaminele B, C, E, carotenii al căror efect benefic este cunoscut, prin anularea radicalilor liberi proveniţi din factorii de mediu (poluarea, radiaţiile solare, noxe) şi datorită modului nesănătos de viaţă pe care îl ducem. Surprinzător, foarte puţini oameni ştiu despre conţinutul superior în substanţe antioxidante al cafelei – faţă de ceaiul verde sau sucul de portocale.
Cafeaua are un conţinut foarte ridicat de fibre, chiar mai mare decât vinul (0,14%) sau sucul de portocale (0,19%), ajutând la o digestie mai bună.
Acţiunile cu utilizare terapeutică ale cafelei sunt: capacitatea de a stimula sistemul nervos central, acţiunea de producere a diurezei la nivelul rinichilor, efectul stimulator asupra miocardului şi relaxarea anumitor formaţiuni musculare netede, în special arterele coronare şi bronhiile.
Cafeina este un stimulent puternic al sistemului nervos central: teofilina este mai slabă. La nivelul scoarţei cerebrale, cafeina produce un flux mai rapid şi mai limpede de idei, reducând somnolenţa şi oboseala. Putem susţine un efort intelectual prelungit şi realizăm o foarte bună asociere a ideilor. Activitatea motorie este îmbunătăţită.
Cafeina creşte volumul respirator pe minut. La consumarea unor cantităţi mari de cafeină, se constată o tahicardie netă, datorită stimulării directe a miocardului. Uneori, această stimulare poate deveni atât de intensă încât să provoace tulburări ale ritmului cardiac. Putem întâlni aritmii la persoanele care utilizează în mod excesiv băuturile cu cafeină.
Cafeaua stimulează pozitiv metabolismul, datorită efectului denumit “efect termogen”. De această calitate pot profita persoanele cu plus de greutate, consumând câteva ceşti de cafea în cursul zilei, în special când ţin o dietă cu număr redus de calorii.
Cafeina creşte nivelul unor hormoni (adrenalina), măreşte tensiunea musculară şi capacitatea de contracţie a muşchilor.
Cafeaua facilitează digestia la numeroase persoane: ceaşca de dimineaţă activează intestinul, graţie efectului stimulent al cafeinei şi elementelor sale, stimulează secreţia acidului gastric şi a lichidului bilei – într-un cuvânt, face să funcţioneze maşina stomac – intestine.
Cafeaua filtrată (cu filtru de hârtie) nu prezintă niciun risc în creşterea lipidelor din sânge şi nici în apariţia cardiopatiilor coronariene. Cafeina nu are practic nicio influenţă asupra metabolismului lipidic.
Cei mai importanţi compuşi ai cafelei sunt antioxidanţii: acizii clorogenici în forma lor naturală, vitaminele B, C, E, carotenii al căror efect benefic este cunoscut, prin anularea radicalilor liberi proveniţi din factorii de mediu (poluarea, radiaţiile solare, noxe) şi datorită modului nesănătos de viaţă pe care îl ducem. Surprinzător, foarte puţini oameni ştiu despre conţinutul superior în substanţe antioxidante al cafelei – faţă de ceaiul verde sau sucul de portocale.
Cafeaua are un conţinut foarte ridicat de fibre, chiar mai mare decât vinul (0,14%) sau sucul de portocale (0,19%), ajutând la o digestie mai bună.
Acţiunile cu utilizare terapeutică ale cafelei sunt: capacitatea de a stimula sistemul nervos central, acţiunea de producere a diurezei la nivelul rinichilor, efectul stimulator asupra miocardului şi relaxarea anumitor formaţiuni musculare netede, în special arterele coronare şi bronhiile.
Cafeina este un stimulent puternic al sistemului nervos central: teofilina este mai slabă. La nivelul scoarţei cerebrale, cafeina produce un flux mai rapid şi mai limpede de idei, reducând somnolenţa şi oboseala. Putem susţine un efort intelectual prelungit şi realizăm o foarte bună asociere a ideilor. Activitatea motorie este îmbunătăţită.
Cafeina creşte volumul respirator pe minut. La consumarea unor cantităţi mari de cafeină, se constată o tahicardie netă, datorită stimulării directe a miocardului. Uneori, această stimulare poate deveni atât de intensă încât să provoace tulburări ale ritmului cardiac. Putem întâlni aritmii la persoanele care utilizează în mod excesiv băuturile cu cafeină.
